Despre mine

Anul 2009.

Se prefigura a fi un an bun din toate punctele de vedere. Si chiar a fost in primele doua luni ale sale, pentru ca apoi totul sa se schimbe cu 180 grade. Incepand cu mijlocul lunii martie viata mea s-a schimbat radical si nu in bine asa cum ar fi fost normal … poate.

Socul pe care l-am suferit, m-a marcat profund, cu toate acestea am reusit sa ma mentin pe linia de plutire, datorita in primul rand fiicei mele, care nu avea nici o vina si care avea mare nevoie de mine in acele momente, si nu in ultimul rand colegilor si copiilor de la scoala unde predau.

Ei ma faceau sa uit macar pentru o parte din zi de toate problemele ce le aveam. Incet, incet au trecut si lunile de primavara, s-a incheiat si scoala si au inceput pregatirile pentru examenul de titularizare si examenul de definitivat. Am trecut cu bine peste examenul de titularizare cu toate ca gandurile mele erau cu totul in alta parte, reuseam sa ma concentrez foarte greu la ceea ce aveam de facut. Era luna august, cu o saptamana inaintea examenului de definitivat. Oboseala acumulata in ultimele saptamani isi facea simtita prezenta. Am incercat sa nu ma prea gandesc la asta si sa ma concentrez pe studiu. Ma hotarasem ca dupa examen sa-mi fac niste analize sa vad care e treaba.

Cu cinci zile inaintea examenului insa mi-au aparut niste pete pe picioare, imi sangerau gingiile, mi-aparusera vantai din senin si oboseala era tot mai mare. Am consultata medicul de familie care mi-a recomandat niste analize de sange. Le-am si facut a doua zi si cand m-am dus dupa rezultat pe fisa era trecut “control urget de specialitate”.  Am si plecat spre spitalul de hematologie din Cluj unde mi s-a confirmat diagnosticul de leucemie limfoblastica acuta. Nu pot descrie in cuvinte prin ceea ce am trcut in momentul aflarii diagnosticului, pur si simplu simteam ca lumea mea se naruie cu totul. Am ramas internata chiar din acea zi si am si inceput tratamentul cu citostatice. Bineinteles ca nu am mai reusit sa mai dau examenul de definitivat, eu as fi vrut sa merg dar medicii nu mi-au permis, starea mea de sanatate fiind destul de precara. Am ramas internata in spital timp de doua luni, timp in care am trecut prin toate starile sufletesti si fizice posibile. La finalul celor doua luni aveam sa primesc insa o veste buna si anume ca intrasem in remisie completa, adica boala era momentan stopata. Au urmat apoi patru cure de consolidare.

Si, iata-ma ajunsa in momentul de fata in asteptarea tansplantului de maduva, se pare singura mea sansa de vindecare. Nu sunt compatibila cu fratele meu, de aceea transplantul nu se poate efectua decat la o clinica din strainatate, unde costurile sunt enorme, intre 120.000- 150.000 de euro.